În anul 1967, pe Bulevardul Compozitorilor din cartierul Drumul Taberei, își deschidea usile pentru prima dată Restaurantul Drumețul, un local care avea să devină, în timp, un reper al vieții sociale și culinare din vestul Capitalei.
Cochet și modern pentru standardele vremii, restaurantul se distingea printr-o arhitectură atent gândită și printr-o atmosferă primitoare, reușind să atragă rapid atenția publicului.
Într-o perioadă în care opțiunile erau limitate, Drumețul se impunea ca un spațiu al gustului, al întâlnirilor și al bucuriei simple, devenind punct de interes asemenea restaurantelor deja consacrate ale Bucureștiului din așa-numita Epocă de Aur.
În anul 1967, pe Bulevardul Compozitorilor din cartierul Drumul Taberei, își deschidea usile pentru prima dată Restaurantul Drumețul, un local care avea să devină, în timp, un reper al vieții sociale și culinare din vestul Capitalei.
Cochet și modern pentru standardele vremii, restaurantul se distingea printr-o arhitectură atent gândită și printr-o atmosferă primitoare, reușind să atragă rapid atenția publicului.
Într-o perioadă în care opțiunile erau limitate, Drumețul se impunea ca un spațiu al gustului, al întâlnirilor și al bucuriei simple, devenind punct de interes asemenea restaurantelor deja consacrate ale Bucureștiului din așa-numita Epocă de Aur.